Povestea covorului fermecat

“A fost odată un sultan care şi-a trimis cei 3 feciori în lume ca să caute cel mai de preţ lucru de pe faţa Pământului.

– Acela care va găsi minunea minunilor, le-a zis el, va primi întreaga împărăție.

Fiul cel mare se întoarse aducând o baghetă de fildeş cu care puteai să vezi orice voiai.

Mijlociul aduse un măr, al cărui parfum vindeca pe loc orice boală.

Mezinul ajunse acasă purtând cu el un covor fermecat. Acesta putea duce pe oricine acolo unde îşi dorea.

– Ei?…Care e cel mai de preţ?  întrebă sultanul.

– Să vezi totul?

– Să poţi vindeca orice?

– Sau să poţi zbura?

Cei trei fii şi-au lăudat pe rând, obiectul găsit. La final tatăl, ridicând mâna, zise:

-Nici unul nu-i mai bun decât altul, căci, dacă unul lipseşte, celelalte nu au nici o valoare.

Și astfel Împărăția fu împărţită în mod egal între cei 3 fraţi.”

Corpul este cea mai importantă înzestrare moștenită de la părinți. Este sediul tuturor simțurilor care ne dă informații despre starea noastră fizică, psihică și emoțională. Senzorii conectați cu fiecare simț ne protejeză ființa de pericole și ne ajută să ne satisfacem cele mai mari nevoi și dorințe.

 “Povestea Covorului Fermecat” este o metaforă pentru a suprinde calitățile și vioiciunea corpului. Corpul este un mecanism complex, o minune, templul ființei noastre.

Suntem obișnuiți să tratăm corpul ca pe ceva care își face treabă fără să facem ceva, ca o casă ce nu cere investiții odată ce a fost construită însă, fără un corp sănătos și îngrijit e greu să avem o viață satisfăcătoare și deplină.

 Corpul este cea mai importantă investiție pe care trebuie să o protejăm, el ne plimbă zilnic oriunde avem nevoie, este slujitorul cel mai de preț fără de care nu putem trăi.

 

“Dar trupul nu e o maşinărie inertă. El protejează, susţine, conţine, ne umple de senzaţii, depozitează sentimente şi amintiri, ne ridică în fiecare dimineaţă, ne arată că existăm, ne dă volum şi greutate, menţine aprinsă flacăra spiritului zi de zi.”

Dr. Clarisa Pinkola

Ascultarea senzatiilor corpului

Ascultarea corpului este metoda prin care ne asigurăm că suntem conectați la noi înșine.

O durere de cap, de stomac, de ficat sunt semnale ale corpului prin care ne comunică un mesaj pe care noi trebuie sa îl decodificăm. Sunt situații punctuale și ușoare precum o durere de cap pentru că am petrecut prea mult timp muncind fără o pauză sau situații complexe în care durerea de cap apare recurent iar aici trebuie văzută cauza care a determinat o stare cronică de durere de cap.

Alte situații în care corpul ne dă semnale că trebuie să fim atenți la ce ni se întâmplă sunt acele situații în care avem o senzație de disconfort atunci când ne întâlnim cu o anumită persoană. Senzație de stomac strâns, durere de cap sau alte senzații pot fi indicatori că simțim ceva față de acea persoană dar ne reprimăm acel sentiment adică nu suntem conștienți de sentiment. Corpul are rol de gardian al bunăstării și al adevărului. Nu ne lasă să ne mințim, reactiile lui sunt autentice și sunt adevărate surse bogate de informații despre ce trăim.

Emoțiile și corpul

Emoțiile sunt simțite în corp, fie dacă vorbim despre minunații fluturași în stomac sau emoții precum furia sau frica, etc. Corpul este un vast teritoriu în care emoțiile sunt trăite și în interiorul căruia omul simte. Dacă simțirea are loc în parametrii normali, fără a reprima anumite stări atunci corpul și-a jucat rolul, psihicul a elaborat simțirea, mintea a făcut conexiunile logice necesare iar omul este ușurat și liber să trăiască urmatoarea experiență.

Dacă apar blocaje atunci se poate întâmpla ca pe acest traseu corp-psihic-minte, mecanismele să nu fi funcționat natural și firesc iar corpul preia întreaga misiune. Supraîncărcat de stări pe care nu le poate detecta atunci începe să emite semnale că ceva nu e în regulă. Aceste semnale pot fi de la cele mai simple, o durere de cap sau o boală cronică care s-a instalat din cauză repetiției unor tipare relaționale toxice, unor gânduri obsesive, unei slabe capacități de reglare interioară, etc.

Cum autoreglăm senzațiile corpului și emoțiile?

Bebelușul în relație cu mama sa, învață cum să își cunoască “covorul fermecat“ și să beneficieze de toate funcțiile acestuia. Autoreglarea este mai întâi reglarea făcută de mamă și interiorizată de către bebelușul care parcurge stadiile dezvoltării și care se transformă într-un adult sănătos, și la minte și la corp. Precum spune expresia înțeleaptă “Mens sana in corpore sano”. O autoreglare deficitară în copilărie poate că dă un start mai dificil în viață și poate să fie sursa unor trăiri nenumite și astfel neconștientizate.

Există remedii!  Relații sănătoase de prietenie sau de cuplu în care există libertatea de exprimare a emoțiilor, autoobservarea, introspecția și verbalizarea trăirilor pot ajuta nemărginit.

Spor la simțit și verbalizat!