Elena Roxana Negoiță
Psihoterapeut

Cum să faci limonadă când viaţa iţi dă lămâi?

De ceva timp ma frământă tot ce ţine de fragilitate şi mă gândeam ce înseamnă de fapt ea şi condiţia umană de a fi fragil?

Îmi imaginez o floare, cu tulpina ei, ramificaţiile, frunzele, florile şi uscăciunile sale. Apoi, mireasma florii, culorile pătrunzătoare, mugurii care abia dau să crească, catifelarea lor. O floare este o întregă lume, cu propriile sale legi de functionare, un sistem.
Dăunatorii din lumea aceasta a florilor pătrund în sistem şi afectează planta, o usucă, o mănâncă, iar aceasta luptă să supravieţuiască. Până la urmă şi dăunătorii au şi ei lumea lor şi incercă şi ei să trăiască cum pot.  Planta îşi foloseşte resursele conservate pentru acest act bazal şi vital de supravieţuire. Deşi poate planta nu moare aceasta se fragilizează.

“Ce nu te omoară te întăreşte!”

Pare-se ca nu e aşa, ce nu te omoară, te îmbolnăveşte, te fragilizează şi ţine floarea sau omul într-o stare de supravieţuire şi într-o anumită măsură poate te şi omoară.
Dăunătorii, păduchii sau viruşii cred că aduc în atenţie ceva ce deja există în natura florilor şi a oamenilor – avem cu toţii o anumită fragilitate. Suntem fragili şi sensibili în faţa dificultăţilor, pandemiilor, accidentelor, bolilor, traumelor, etc sau cel putin potenţial fragili.
Cred că există o fragilitate înnăscută, prin prisma condiţiei umane şi o fragilizare care intervine prin diferite evenimente, de-a lungul vieţii omului şi a florilor.
Fragilitatea nu inseamnă doar deficenţă şi precaritate înseamnă şi delicateţe şi vulnerabilitate.

Să fim delicaţi si vulnerabili unii cu alţii!

A fi delicat este o neutralizare a fragilităţii ce presupune o deficienţă, asta nu neagă fragilitatea ci poate o transformă în antifragilitate. Este un drum psihic de străbătut, nu presupune a fi antifragil pentru că nu vreau sa fiu într-o poziţie precară ci înseamnă a conştientiza fragilitatea şi a lucra cu ea.

Cum să lucrezi cu fragilitatea şi să o transformi în antifragil? Cât de lung e drumul?
Mi-a plăcut termenul de antifragilitate descris de Nassim Taleb – economist, trader si analist riscuri. El face o incursiune în mai multe domenii ale vieţii umane şi identifică ce componente întăresc acele domenii şi ce le face antifragile?
Antifragilul este robust si rezistent la şocuri, trage învăţături şi se îmbunătăţeşte după urma lor.
Taleb consideră că doar antifragilul, într-o lume unde obsesia umană pentru predictibil şi siguranţă predomină, va supravieţui pentru ca acesta va avea de caştigat după urma dezordinii, va şti să îşi asume riscuri şi le va folosi în favoarea sa.
Dă exemplul unei persoane care pe perioada pandemiei se reprofilează profesional în domeniul livrărilor sau cum că tarile vor trece mai bine prin această perioadă dacă vor produce produse vitale local sau globalizarea a fost o metodă de a scoate din sărăcie anumite societăţi şi trebuie menţinută în continuare.

Fragil ~ Robust ~ Antifragil

Si totuşi unele flori se însănătoşesc, cu îngrijire, atenţie, fertilizator şi iubire.
Cum se poate transforma fragilul în antifragil în viaţa psihică de zi cu zi a omului?
Ce atitudini, comportamente şi alte tipuri de strategii de optimizare a emoţiilor şi întărire a fragilităţii ar fi?  

Câteva care îmi vin în minte:

  • Relaţii apropiate unde există înţelegere, deschidere, comunicare şi conexiune emoţională;
  • Relaţii în care poţi discuta orice, în care te simţi sigur şi care oferă protecţie emoţională.
  • Navigarea incertitudinilor, idetificarea cauzelor şi soluţiilor potrivite, necesare şi posibile;
  • Conştientizarea riscurilor şi reducerea lor;
  • Conştientizarea că întotdeauna vor exista incertitudini, imprevizibil şi dezordine;
  • Curiozitate şi empatie faţă de sine şi celălalt;
  • Momente de instrospecţie îmbinate cu căutarea activă de soluţii;
  • Practicarea hobby-urilor;
  • Practicarea optimismului;
  • Cere ajutor celor din jur atunci cand simţi asta, familiei, unui prieten sau unui specialist

Fii prezent în viaţa ta şi cu răbdare, lucrează zi de zi cu tine!