Ataşament şi intimitate (Partea a-II-a)

Scriam în articolul precedent, click aici, că intimitatea este o nevoie înnăscută de apropiere emoțională, care este satisfăcută sau nu în relația primară dintre bebeluș și mama sa.

Da, este o nevoie precum foamea care este satisfăcută nu prin hrănitul efectiv ci prin hrănitul psihic. Plăcerea și satisfacția din interacțiunile mamă-bebeluș sunt reciproce, mama este bucuroasă de plăcerea resimțită de bebelușul ei în urma îngrijirii oferite. O intimitate consistentă determină calitatea legăturii de atașament și are impact asupra capacității viitoare a copilului de a deveni la rândul său îngrijitor aplecat spre nevoile emoționale ale celui îngrijit și asupra vieții relaționale, în general.

Nevoia adultă de intimitate provine din experiențele trăite în această relație primară. Presupune ca cei doi adulți să poată trăi atât fuziune, apropiere și clipe de intimitate dar și o oarecare distanță pentru ca fiecare să își păstreze sau să dobândească autonomia.

Hai să vedem ce cuprinde intimitatea și care este legătura cu atașamentul!

Intimitatea cuprinde mai multe componente: încredere, împărtășirea de experiențe și sentimente, relaxarea granițelor, depășirea rușinii personale, empatie, tandrețe și transcenderea limitărilor de gen, ș.a.m.d.

Tipuri de intimitate

Există mai multe tipuri, intimitatea fizică este cea care ține de apropiere, de nevoia ca celălalt să fie prezent fizic sau tu să fie alături de celălalt. Intimitatea maternă este atotcuprinzătoare, susținătoare și care oferă hrană psihică în timp ce intimitatea paternă este centrată și direcționată spre realitatea externă. Intimitatea între prieteni, intimitatea în cuplu, etc.

Intimitatea, în funcție de tipul ei, poate implica:

• Apropiere fizică și emoțională.
• Încrederea în bunătatea celuilalt.
• Relaxarea granițelor personale.
• Depășirea sentimentului de rușine cu privire la propriile cusururi și depășirea cu blăndețe a tendințelor la rușine ale partenerului.
• Împărtășirea gândurilor, fanteziilor, sentimentelor și așteptărilor personale.
• Pătrunderea empatică în subiectivitatea celuilalt.
• Tandrețea provenită din bucuria provocată de autorealizarea celuilalt.
• Oscilarea și transcenderea parțială a granițelor de gen.

Cum eviți intimitatea?

Evitarea timpurie și lipsa conexiunii fizice și emoționale pun bazele unui model de funcționare a relațiilor adulte în care comportamentele intime sunt absente. Cu alte cuvinte, tu poate ești o persoană caldă, socială, comunicativă, când e vorba de „small talk” pentru că ai învățat o normă socială însă când este vorbă despre o auto dezvăluire în care este necesar să fii vulnerabil în fața celuilalt, dai bir cu fugiții și apoi îți explici rațional de ce ai făcut-o însă nu depistezi cauza emoțională. E doar un exemplu!

Sau poate ești acea persoană care, promovează absența intimității ca un garant al libertății, asupra căreia insiști cu mândrie. Cel mai probabil ai nevoie de mai mult spațiu și ocolești angajamentele, cauți libertatea și eviți să simți că îți dorești să te atașezi de cineva pentru că ți-e dificil să creezi o legătură intimă.

Teoria spune că multora dintre aceste persoane le este dificil să rămână autonomi și aceasta ar fi cauza. Astfel, în diada intimă adultă, problema unui bărbat este cum sa fie intim și să rămână autonom iar a femeii este cum să fie intimă și să devină autonomă. Dacă ești mamă sau ingrijitor, este necesar să știi că pe parcursul dezvoltări copilului nu ești perfect și nici nu trebuie. Copiii pot tolera un anumit nivel de intruzivitate si insensibilitate din partea ta atâta timp cât nu ești ostil, înspăimântător sau agresiv.

De asemenea, pierderile, precum moartea cuiva drag sunt resimtite precum pierderile de atașament timpuriu. În viața adultă poți sau nu să fii afectat major de acea pierdere, în funcție și de ce alte persoane ai avut în preajmă în acel moment dureros. Se poate întâmpla, ca adult, să eviți conexiunea și intimitatea din teama să nu se repete povestea din copilărie și ca noua persoană de atașament să moară.

Multe din aceste dinamici sunt la un nivel inconștient, adică nu sesizezi și nu poți identifica cauza emoțională, observi doar consecințele și ți le explici prin varii motive rationale. Repeți tipare le nesfârșit și nu le poți schimba prin nici un act de voință.

Cum îți influențează atașamentul timpuriu intimitatea?

Studiile arată că indivizii anxioși își doresc mai multă apropiere, gesturi de afecțiune și autodezăvaluiri din partea partenerilor, ei au cerințe mai complexe și recunosc cu greu apropierea. Comparativ cu persoanele cu stil de atașament sigur, cei cu stil anxios percep intimitatea ca fiind mai scăzută în relațiile de cuplu. Cei cu stil evitant, își doresc mai puțin timp petrecut împreună, mai puțină afecțiune și autodezvăluire pentru a considera o relație ca fiind intimă.

Cuplurile în care partenerii se simt confortabili să dezvăluie părți din ei, trăiesc momente mai profunde de intimitate și satisfacție în cuplu.

Într-un alt studiu, atașamentul a fost corelat cu tipurile de interacțiuni și conflictele din cuplu.Atunci când soții erau mai confortabili cu apropierea și intimitatea erau mai implicați și deschiși în relație. În contrast, cand soțiile aveau un stil de atasament anxios ele erau mai nesatisfăcute de relația de cuplu și resimțeau conflictele mai tulburătoare și constrângătoare.

Posibil că ai observat și tu că atunci când nivelurile de anxietate și evitare sunt ridicate, este puțin probabil să existe comunicare, încredere, sprijin, mai degrabă apare slaba gestionare a conflictelor, absența intimității și mai puțină satisfacție în relație.

Persoanele cu atasament sigur, pe masură ce devin adolescenți și adulți, încep noi relații în care au încredere, se așteaptă ca celălalt îi va accepta așa cum sunt și sunt capabili să ceară și să ofere sprijin și îngrijire la nevoie, ceea ce va contribui la intimitate.

Persoanele cu atasament evitant au avut mame cărora contactul fizic li se părea inconfortabil. Copiii care devin adulți cu stil de atașament evitant au dificultăți în a cere și a oferi ajutor și a căuta îngrijire. Ei par neafectați de o separare sau despărțire însă ritmul cardiac în acele momente le crește mult.

Ei neagă importanța relației primare cu îngrijitorul.

Persoanele cu stil nesigur, anxios oferă mai multă îngrijire decât este necesară și dorită. Ei caută parteneri ostili, incoerenți și uneori violenți, fapt ce interferează cu intimitatea. Dacă te recunoști în acest stil, ai observat poate că ești puțin autonom și este puțin probabil să explorezi oportunitățile pe care le ai. Paradoxul este că întâmpini dificultăți și în a stabili o relație de dependență cu partenerul dacă anticipezi că acea dependență te va separa chiar mai mult de partener.

Aceste tipuri de atașamente nu râmân fixe de-a lungul vieții, poți trăi experiențe reparatoare și susținătoare în care se poate construi un atașament mai sigur.

Ai nevoie de relaţii satisfăcătoare şi de multe ori poate nu știi să gestionezi relaţia sau nu ceri ajutor specializat? Dacă eşti şi tu una din acele persoane nu ezita să mă contactezi ca să putem lucra împreună într-un proces psihoterapeutic!

Sursă bibliografică:

„Intimitatea”, Gurmeet Kanwal și Salman Akhtar.